O...POVESTE
(autor anonim)
Într-un sat, o vaca grasa,
Cum sunt vacile tâmpite,
Dar frumoasa si laptoasa,
S-a gândit sa se marite.
Boii, de la mic la mare,
Au venit cu tot belsugul,
Toti voiau sa se însoare,
Ca-s deprinsi sa traga jugul.
Vaca,, însa ,ca o fata,
Cu avere si trusou,
Îi respinge îngâmfata :
"Cum sa ma marit c-un bou ?"
"E un cal prin curti vecine,
Care patimas ma strânge,
El e genul meu, tip bine,
Armasar sadea, pur- sânge !"
Vaca, tot facându-i curte,
Îsi atinse idealul,
Dupa tratative scurte,
S-a casatorit cu calul.
"Ah, ce sansa pe mireasa !"
Comenta în pom o cioara,
"El - aristocrat de rasa.
Ea - o biata pierde-vara."
Dar curând , ce tragedie !
Vaca se certa cu calul,
Pân'departe-n deal la vie,
S-auzea întreg scandalul.
În zadar, când stingea lampa,
Vaca-n fiecare noapte,
Se plimba facând pe vampa,
Cu ispitele-i de lapte.
Ba , mai mult, se întâmplase,
Ca jucând pe îndragostita,
Calul, furios, îi trase ,
Doua palme cu copita !
Si atunci, cu dezolare,
Vaca prinse a pricepe,
Cum ca sotul ei mai are,
Trei amante, toate iepe.
Asta-i prea de tot, îsi zise,
Îl dau dracului de cal.
Si-ntr-o seara parasise,
Domiciliul conjugal.
Slaba, galbena,uscata ,
De necazuri si nevoi,
Vaca noastra, resemnata,
Se întoarse printre boi.
Dup-atâta chin si jale,
Vaca multe a-nvatat.
Primul bou iesit în cale,
Îl accepta de barbat.
Nunta lor a fost vestita,
Ca s-a dus prin vai ecoul,
"Ce pereche potrivita !
Vaca noastra si cu boul."
Ea comanda , el asculta.
El cu munca , ea tapaj.
Este, fara vorba multa,
Tipul clasic de menaj.
Totusi, vaca ( ne sopteste,
un magar) , c-asa-i magarul,
Prin paduri mai zaboveste,
Uneori cu armasarul.
Dar, eu cred ca-i calomnie,
Magaria ce ne-o spune.
Totul e , ca-n casnicie,
Treaba merge de minune.
Vaca poate, stie satul,
Chiar si grajdul sa-l rastoarne.
Boul nu-i decât barbatul.
Ca dovada, poarta coarne !
Si asa, trec ani si ani,
Si precum am prins de stire,
Au facut si trei juncani,
Si traiesc în fericire.
În povestea mea , de fata ,
Nu e nici un lucru nou,
Pentru orisicare vaca,
Sotul ideal e-un BOU ...
Cum sunt vacile tâmpite,
Dar frumoasa si laptoasa,
S-a gândit sa se marite.
Boii, de la mic la mare,
Au venit cu tot belsugul,
Toti voiau sa se însoare,
Ca-s deprinsi sa traga jugul.
Vaca,, însa ,ca o fata,
Cu avere si trusou,
Îi respinge îngâmfata :
"Cum sa ma marit c-un bou ?"
"E un cal prin curti vecine,
Care patimas ma strânge,
El e genul meu, tip bine,
Armasar sadea, pur- sânge !"
Vaca, tot facându-i curte,
Îsi atinse idealul,
Dupa tratative scurte,
S-a casatorit cu calul.
"Ah, ce sansa pe mireasa !"
Comenta în pom o cioara,
"El - aristocrat de rasa.
Ea - o biata pierde-vara."
Dar curând , ce tragedie !
Vaca se certa cu calul,
Pân'departe-n deal la vie,
S-auzea întreg scandalul.
În zadar, când stingea lampa,
Vaca-n fiecare noapte,
Se plimba facând pe vampa,
Cu ispitele-i de lapte.
Ba , mai mult, se întâmplase,
Ca jucând pe îndragostita,
Calul, furios, îi trase ,
Doua palme cu copita !
Si atunci, cu dezolare,
Vaca prinse a pricepe,
Cum ca sotul ei mai are,
Trei amante, toate iepe.
Asta-i prea de tot, îsi zise,
Îl dau dracului de cal.
Si-ntr-o seara parasise,
Domiciliul conjugal.
Slaba, galbena,uscata ,
De necazuri si nevoi,
Vaca noastra, resemnata,
Se întoarse printre boi.
Dup-atâta chin si jale,
Vaca multe a-nvatat.
Primul bou iesit în cale,
Îl accepta de barbat.
Nunta lor a fost vestita,
Ca s-a dus prin vai ecoul,
"Ce pereche potrivita !
Vaca noastra si cu boul."
Ea comanda , el asculta.
El cu munca , ea tapaj.
Este, fara vorba multa,
Tipul clasic de menaj.
Totusi, vaca ( ne sopteste,
un magar) , c-asa-i magarul,
Prin paduri mai zaboveste,
Uneori cu armasarul.
Dar, eu cred ca-i calomnie,
Magaria ce ne-o spune.
Totul e , ca-n casnicie,
Treaba merge de minune.
Vaca poate, stie satul,
Chiar si grajdul sa-l rastoarne.
Boul nu-i decât barbatul.
Ca dovada, poarta coarne !
Si asa, trec ani si ani,
Si precum am prins de stire,
Au facut si trei juncani,
Si traiesc în fericire.
În povestea mea , de fata ,
Nu e nici un lucru nou,
Pentru orisicare vaca,
Sotul ideal e-un BOU ...
