Ion a venit duminica la biserica si preotului nu i-a venit sa creada. Nu-l vazuse in viata lui pe Ion in biserica. Dupa slujba preotul l-a prins din urma si i-a zis: “Ioane, ma bucur ca ai venit la slujba. Ce te-a determinat?”
Ion raspunse, “Trebuie sa fiu sincer parinte, acum ceva vreme mi-am pierdut palaria, si iubesc acea palarie. Stiu ca si Gheorghe are una la fel si stiu ca vine la biserica in fiecare duminica. Deasemenea stiu ca trebuie sa si-o dea jos in timpul slujbei si ca probabil o va lasa in cuierul de la intrare. Asa ca urma sa plec mai devreme si sa-i fur palaria.”
Preotul, putin mirat, continua: “Pai Ioane, vad ca nu i-ai furat palaria lui Gheorghe. Ce te-a facut sa te razgandesti?”
Ion raspunse: “Pai, dupa ce am auzit predica despre cele zece porunci m-am decis ca nu este nevoie sa-i mai fur palaria lui Gheorghe”
Cu lacrimi in ochi preotul i-a zambit lui Ion si-i zise: “Dupa ce am vorbit despre «Sa nu furi!» te-ai decis sa stai fara palarie decat sa arzi in iad?”
Ion a dat usor din cap. “Nu parinte, dupa ce ati vorbit despre «Sa nu prea curvesti!» mi-am adus aminte unde mi-am lasat palaria!”
No comments:
Post a Comment